Matrix Dragon

ORDINUL DRAGONULUI
 
AcasaFAQCautareInregistrareConectare

Distribuiți | 
 

 Un studiu mai atent asupra filosofilor Marx,Freud,Nietzche-reprezentanti ai ateismului

In jos 
AutorMesaj
Angel of Death
Moderator Dragon
Moderator Dragon
avatar

Numarul mesajelor : 146
Data de inscriere : 21/03/2008

MesajSubiect: Un studiu mai atent asupra filosofilor Marx,Freud,Nietzche-reprezentanti ai ateismului   Lun Mar 31, 2008 12:21 am

MARX

Ateismul lui Marx a fost fara indoiala cel mai celebru si cel mai eficient.
"Religia este geamatul fiintei doborate,sufletul unei lumi lipsite de inima si spiritul unei lumi lipsite de spirit .Ea este opium pentru popor".


FREUD

Sa analizam ateismul lui Freud.
"Ideile religioase ,care se pretind dogme ,nu sunt o ramasita a experientei sau rezultatul final al reflexiei:ele sunt iluzii , implinirea celor mai stravechi,celor mai puternice ,celor mai presante dorinte ale omenirii;secretul fortei lor este forta acestor dorinte".

In opinia lui ,Dumnezeu este "un tata mai autoritar".


NIETZCHE

Nu este sigur ca ateismul este eticheta care i se potriveste cel mai bine,asa cum nici strigatul "Dumnezeu a murit!"nu inseamna ca el nu exista .In furia sa anticrestina ,el este fara indoiala unul dintre putinii filosofi care au acordat atata importanta religiei in general si crestinismului in particular
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Angel of Death
Moderator Dragon
Moderator Dragon
avatar

Numarul mesajelor : 146
Data de inscriere : 21/03/2008

MesajSubiect: Re: Un studiu mai atent asupra filosofilor Marx,Freud,Nietzche-reprezentanti ai ateismului   Dum Apr 20, 2008 1:37 am

"Friedrich Nietzche"
Friedrich Nietzsche s-a născut la Rocken în 15 X. 1844. După moartea tatălui, a pastorului Nietszche, familia se mută la Naumburg, unde Friedrich își face studiile liceale pentru a le completa apoi la Schulpforta", școală vestită pentru modul adâncit în care se studiau umanitățile clasice. Nietzsche face apoi studii strălucite de filologie clasică la universitățile din Bonn și Leipzig. Ritschl, profesorul său, încântat de știința elevului, îl recomandă universității din Basel pentru o catedră. La 25 ani Nietzsche este profesor de filologie greacă la Basel, unde va profesa timp de 10 ani. Sănătatea lui șubredă îl silește să-și ceară concedii numeroase și apoi să plece de la catedră; la 35 de ani el își începe viața lui de scriitor rătăcitor, căutând o climă mai prielnică, iarna în Italia, la Nisa, Genua, Turin, vara în Elveția, în Engadine, la Sils-Maria.

Timpul petrecut la Basel este și timpul admirației lui pentru Schopenhauer și Wagner. Prin Schopenhauer el își făcuse, în universitate, inițierea lui în filosofic. El îi consacră acum câteva din cele mai frumoase pagini ce s-au scris despre filosoful german în una din Considerațiile inactuale: Schopenhauer ca educator. Este și timpul prietenie lui cu Wagner (el însuși admirator al lui Schopenhauer) și cu Cosima Wagner. Wagner crea drama sa muzicală, în care Nietzche vedea o restaurare a tragediei antice. Din același cerc de idei se naște și prima lucrare a lui Nietzsche: Nașterea tragediei din spiritul muzicii. Prietenia cu Wagner se rupe însă după primele reprezentări de la Bayreuth, care, pentru Nietzsche, au fost o decepție, în același timp se pierde și admirația lui pentru Schopenhauer; filosofii care rețin acum mai mult pe Nietzsche sunt presocraticii: Heraclit, Empedocle. Toată doctrina lui ulterioară, ideea eroică a supraomului poate să fie considerată ca o reacție, de un optimism poate forțat, față de pesimismul schopenhaurian.

Nietzsche nu este un filosof sistematic. Cărțile lui sunt culegeri de aforisme în care gândirea sa se exprimă viu, strălucitor, după ideile sau lecturile zilei. Pentru Nietzsche o filosofic nu este decât o confesiune indirectă a filosofului: sistemul ar deforma această gândire vie. Prima culegere de aforisme, Menschliches, Allzumenschliches, găsește putini cititori. Celelalte, care urmează, și mai puțini. Nietzsche este și se simte un izolat. Cărțile și le publică în ediții restrânse și pe cont propriu. La Sils-Maria unde este singur, într-o cameră mobilată a unei pensiuni mediocre, bolnav, cu dureri de cap îngrozitoare, adormind cu narcotice, fiindu-i frică să-și piardă vederea, el gândește și scrie la 6 000 de picioare deasupra oamenilor". Rare relații cu câțiva prieteni: Rhode, Overbeck, dr. Re"e; câteva prietenii feminine: Lou Andreas Salome\ și bătrâna d-na de Meysenburg, prietena familiei Wagner; sau, o corespondență cu putinii oameni care îl apreciază: Hip, Taine, Georg Brandes. Ca reacție față de această izolare gândirea lui și expresia acesteia, critica pe care o face civilizației contemporane devin tot mai violente. Zarathustra este profetul care îi exprimă, într-o limbă poetică de o frumusețe rară, doctrina proprie, doctrina supraomului. După Așa grăit-a Zarathustra, pe care Nietzsche o scrie într-un suflu (I-a parte în 10 zile) tonul cărților lui devine și mai dur (Antichrist, Imnurile către Dionysos, Nietzsche contra Wagner). Nietzsche lucrează la o mare expunere teoretică a filosofici sale; notele rămase pentru aceasta vor forma Voința către putere (Der Wille zur Macht), Ultima carte a lui Nietzsche este o apărare strălucită a cauzei proprii (Ecce Homo) dar în care se simte deja accentul catastrofei mentale cu care în ianuarie 1889 se încheia cariera sa filosofică. Nietzsche moare în 1900.

în evoluția gândirii lui Nietzsche se socotesc de obicei trei perioade: 1) perioada wagneriană, legată de ideea unei restaurări posibile a culturii grecești din epoca tragediei antice; 2) perioada spiritului liber" - a unei considerări reci, pozitiviste, critice, în aforisme tăioase - a tuturor aspectelor civilizației moderne: epocă de liberare a spiritului de orice prejudecată" morală, religioasă etc. (Omenesc prea omenesc, Aurora, Știința veselă (La gaya scienza); 3) epoca constituirii doctrinei proprii. (Așa grăit-o Zarathustra, Dincolo de bine și de rău, Genealogia moralei) până la violențele din ultimele cărți, între aceste perioade există însă, cu toate reacțiunile violente ale lui Nietzsche însuși contra propriilor teze anterioare, o legătură organică. Frumusețea culturii grecești este punctul de plecare al lui Nietzsche și rămâne până la sfârșit un punct de comparație pentru tot ceea ce îl nemulțumește în cultura contemporană.
Din analiza tragediei antice, din antiteza între frumusețea apolinică și grandoarea destinului tragic, dionisiac, Nietzsche ajunsese să definească figura lui Dionysos. Această figură ia în ultima filosofic a lui Nietzsche o semnificație universală. Realitatea lumii constă într-o veșnică transformare și devenire. Este o reluare a vechii teze heracliteene, a tezei veșnicei deveniri, o amplificare a ei. Această devenire veșnică nu este pentru Nietzsche decât expresia unei voințe de putere, care se exprimă în devenirea cosmosului, în dezvoltarea vieții animale, în societățile omenești, iii istorie, în instinctele variate ale indivizilor. Toate acestea tind să se impună, să-și impună voința, să domine. Totul este deci, în cosmos, în viața indivizilor și în istorie, o luptă continuă, fără sfârșit și a cărei expresie cea mai înaltă este teza reîntoarcerii veșnice. Conștiința ei este, pentru Nietzsche, amiaza gândirii umane". Nu mai vorbim atunci de o lume ideală (platoniciană) și de o lume a aparențelor, avem viziunea clară a acestei deveniri reale, dure, inexorabile. Ce sens are atunci această devenire, această transformare și lupta continuă în univers și între oameni. Nici un alt sens decât că ea se va repeta mereu, în alt ciclu, că ea, după ce le-a epuizat, va relua mereu același șir de combinații prin care a trecut. Este o soartă a lumii. Omul nu are în această perspectivă altă soluție decât să-și iubească și el soarta (Amorfati).

Este ușor de înțeles că în această perspectivă cosmică - ale acestei rivalități și lupta ca esență a tuturor lucrurilor - valorile ideale ale omului nu sunt nici ele considerate decât în măsura în care ele dau acestuia o putere, o întărire. Aceasta rezultă, în primul rând, dintr-o sinceritate perfectă a omului față de el însuși, față de credințele lui, din curajul spiritului de a vedea realitatea fără frică, de a se elibera de orice iluzie. Filosofia realistă a lui Nietzsche este astfel opusă oricărui idealism de fel platonic, care crede într-un adevăr în sine, într-un bine în sine. Logica, sau știința, nu ne dau, pentru Nietzsche, adevărul, dar numai o perspectivă schematică, asupra lucrurilor, orânduită pentru noi, și care ne permite să le stăpânim (perspectivism, pragmatism), în ceea ce privește credințele noastre morale, ele nu sunt decât o expresie a afectelor noastre puternice, o mască pentru acestea.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Un studiu mai atent asupra filosofilor Marx,Freud,Nietzche-reprezentanti ai ateismului
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» ZODIA PESTILOR

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Matrix Dragon :: ISTORIA RELIGIILOR :: ATEISM-
Mergi direct la: