Fotografie

Fotografia ("a desena cu lumină" în greacă, din photos = lumină şi graphê = a reprezenta grafic) este tehnica înregistrării unei imagini.

Istoric


Aparate foto

Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp. De la Aristotel, s-au ştiut mai multe despre cum se poate pune realitatea într-o cutie : este suficient să facem o gaură într-o cutie întunecată ca să apară o imagine reală inversată pe fondul alb al cutiei. Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înegreşte clorura de argint. O altă contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care a descris în 1819 proprietăţiile hiposulfitului de sodiu care va deveni fixatorul.
Prima experienţă foto a lui Niepce

Joseph Nicéphore Niepce,
un mic fizician din provincie, a asociat aceste trei proceduri pentru a
fixa o imagine (de calitate medie) pe o plăcă metalică cu depunere de
halogenură de argint (1829). Nicéphore a murit în 1833 şi Jacques Mandé Daguerre a recuperat invenţia sa.
De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când Daguerre şi-a prezentat "invenţia", Daghereotipul, care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Statul francez a devenit proprietar al invenţiei.
Graţie Daghereotipiei, s-a obţinut pe o placă metalică tratată cu o substanţă fotosensibilă, o matriţă
a mediului, după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet
senin). Copierea se facea prin presarea matriţei pe suportul de hârtie, ca şi la orice tipărire a ziarelor.
Această expunere lentă aduce câteva probleme: străzile Parisului, chiar şi la o oră de vârf apar în întregime goale. Totuşi, este important faptul că a fost inventată fotografia.
Tehnica va avansa rapid, noua invenţie făcând să apară o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut sub numele de Félix Nadar, realizează, din nacela unui aerostat (balon), prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul.
Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se
realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte
casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei
fotografice, a apărut necesitatea căutărilor pentru un suport
fotosensibil mai uşor de manipulat şi cu proprietăţile cristalului.
Roll film

George Eastman, reuşeşte ca, în anul 1884, să realizeze, pe un suport de nitroceluloză, primul negativ flexibil, cunoscut de fotografi sub denumirea de "roll film",
uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi ca ale sticlei
de cristal. Totodată, volumul aparatului de fotografiat se micşorează
considerabil, greutatea de asemeni, transportarea lui nemaifiind o
problemă.

Evoluţie


În timp, fotografia a evoluat foarte mult. Progresele urmează trei direcţii :

• reducera duratei de expunere/sensibilitate
  
• ameliorarea stabilităţii imprimării
  
• simplificarea folosirii, datorită apariţiei :
  
  
  
  • aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine
    
  • substanţe chimice pentru developare şi stabilizare peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.
    
  
  

Fotografia color


Fotografie color prin sistemul "autochrom"

Ideea de fotografie color
a circulat încă de la apariţia invenţiei. Primele experimente în
culoare nu au fost un succes şi nu au putut împiedica decolorarea
fotografiilor. Prima fotografie cu culoarea permanentă a fost făcută în
1861 de fizicianul James Clerk Maxwell.
Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piaţă pe 17 decembrie 1903.
Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se
făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanţe cromatice
sensibile fiecare la culorile roşu, verde, albastru. Pentru compunere
cele trei fotografii transparente se suprapuneau dând o fotografie
color transparentă.
Pelicula color modernă, Kodachrome, a apărut în 1935
şi se baza pe emulsii tri-colorate. Majoritatea peliculelor color
moderne, cu excepţia "Kodachrome", se bazează pe o tehnologie
dezvoltată de Agfa din Germania în 1936.
Fotografia instant, cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr.Edwin Land, la început alb/negru, iar din 1962 color.

Fotografia digitală


Fotografierea tradiţională a fost o povară pentru fotografii
ce lucrau în teritorii îndepărtate (precum corespondenţii de presă),
fără acces la facilităţi de procesare. Pentru a combate popularitatea
crescândă a televiziunilor, s-a manifestat asupra acestora o presiune
de a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Foto-jurnaliştii
trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator
foto şi o linie de transmitere a imaginilor. În 1990, Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital, disponibil în comerţ. Costurile sale nu indicau o altfel de utilizare decât în fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei s-a dezvoltat în comerţ.
În 10 ani, aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de
consum uzuale, şi par să înlocuiască gradual predecesorul lor
tradiţional, atât timp cât preţul componentelor electronice scade şi
calitata imaginii se îmbunătăţeşte.
Kodak a anunţat în ianuarie 2004 că nu va mai produce aparate foto
reîncărcabile de 35 de milimetri de la finalul anului. Totuşi,
fotografia "udă" va continua să existe, cât timp amatorii şi artiştii
talentaţi vor folosi materiale şi tehnici tradiţionale.