Tehnici fotografice

Imagine digitală





Imagine digitală nr. 1, provenită din originalul de mai jos
(Imaginea nr. 2). Cei 8 paşi de prelucrare digitală au fost: "crop"
(decupare şi re-încadrare), "fill light", "autocontrast", "sharpen"
(mărirea clarităţii), "saturaţia culorilor" (75 %), "straighten"
(uşoară răsucire spre dreapta), "tunning" ("fill light" - 25%,
"highlighting" - 50% şi "shadows" - 75%) şi încă o dată "saturaţie" (de
data aceasta 100%).





Imagine digitală nr. 2 --- versiunea originală, neprelucrată. A fost luată cu un aparat de fotografiat digital de tip Panasonic DMC-FZ30. S-a folosit modul expunere automată (cu timp de expunere = 1/320 secunde, diafragmă - f/5.6, distanţă focală = 44,5 mm, data expunerii = 11 iunie 2006, ora = 11:00). Fotografia a fost făcută în oraşul Flagstaff, Arizona (SUA).





O imagine digitală este o reprezentare a unei imagini reale bi-dimensionale (imagine în "2D"), ca o mulţime finită de valori
digitale (numerice), codificate după un anumit sistem. Pentru aceasta,
imaginea digitală se împarte mai întâi în numeroase elemente ale
imaginii numite pixeli, şi anume sub formă de raster grafic
sau hartă de tip raster, fiecare pixel având două coordonate plane.
Apoi caracteristicile de luminozitate şi culoare ale fiecărui pixel,
eventual împreună cu coordonatele sale (dacă acestea nu sunt
implicite), sunt codificate conform mai multor sisteme, rezultatul
final fiind un şir de numere. În mod obişnuit, imaginile digitale şi
pixelii lor sunt stocate în memorii de computere, sau şi pe benzi
magnetice video digitale. Luate ca atare, imaginile digitale şi pixelii
nu se pot vedea, deoarece ele sunt doar înşiruiri de numere. În mod
teoretic memorarea lor ar putea fi realizată şi prin notarea şirului de
numere pe hârtie, ceeace este însă împiedicat de lungimea uriaşă a
şirului. Pentru a ocupa / consuma mai puţin loc în memorie, imaginile
digitale pot fi atât stocate precum şi transmise sub forme comprimate, putând să fie decomprimate la destinaţie.
Imaginile digitale pot fi create cu ajutorul unei multitudini de dispozitive tehnice, aşa cum ar fi aparate de fotografiat digitale, aparate de filmat digitale, scanere de imagine, maşini de măsurat coordonate, radare aeriene
şi multe altele. Imaginile digitale mai pot fi de asemenea obţinute
şi/sau sintetizate (create) din diferite date ne-imagistice, eventual
"artificiale", aşa cum ar fi funcţii matematice, modele bi- şi tri-dimensionale, grafică computerizată, ş.a.m.d..
Deşi pixelii şi imaginile digitale nu pot fi văzute în mod
nemijlocit, până la urmă scopul lor este tot obţinerea unor imagini
reale care pot fi văzute de către om. Acestea se realizează cu ajutorul
unor dispozitive tehnice consacrate acestui scop, cum ar fi
imprimantele, ecranele (display-urile) de calculator, proiectoarele de
imagini ş.a. Însă uneori, şi aceste imagini reale - provenite din
imaginile digitale din memoria calculatorului - sunt denumite tot
"imagini digitale".
Domeniul cunoscut sub numele de procesare a imaginilor digitale studiază algoritmii transformărilor numerice ale acestora în vederea obţinerii efectelor dorite.


Tipuri de imagini


Fiecare pixel
al unei imagini în 2D este asociat pe de-o parte cu poziţia sa relativă
pe imagine, şi deţine pe de altă parte un număr (relativ mic) de valori
caracteristice ale semnalului de lumină emis de pixelul respectiv.
Semnalele digitale pot fi clasificate conform numărului şi naturii
valorilor semnalului în:

• binare (di- sau bi-nivel)
  
• scală gri
  
• color
  
• fals color
  
• multi spectrale
  
• tematică
  

Termenul de imagine digitală se aplică de asemenea şi datelor asociate cu punctele unei regiuni din spaţiu, tridimensionale, aşa cum ar fi aceea produsă de un echipament tomografic,
sau şi de camere de luat vederi / aparate fotografice speciale pentru 3
dimensiuni. În acest caz, fiecare element al imaginii în "3D" (în
spaţiu) are 3 coordonate şi poartă numele de voxel.

Vizualizarea imaginilor digitale


Există numeroase programe care pot face ca o imagine digitală din
computerul unde a fost ea stocată să devină vizibilă şi pentru om.
Astfel, imginile de tipul GIF, JPEG şi PNG pot fi prezentate foarte convenabil doar prin utilizarea unui web browser, pentru că acestea sunt formatele de codificare a imaginilor cele mai răspândite ("standard") în Internet. Şi formatul SVG este utilizat din ce în ce mai frecvent, fiind format standard al W3C. De obicei, programele speciale de vizualizare a imaginilor, numite viewers,
oferă şi posibilitatea prezentării mai multor imagini într-o anumită
ordine şi cu o anumită viteză, această funcţie constituind aşa-numita "slideshow utility".
Pe de altă parte, imaginile digitale stocate pe benzi video, care
reprezintă de obicei imagini în mişcare, pot fi vizualizate prin
intermediul aparatelor numite "video player", care le transformă în
semnale pentru monitorul de TV.
În sfârşit, fotografiile digitale (statice) pot fi transformate de
către calculator în fotografii vizibile, dar şi de către aparate
speciale numite "digital picture frame" (rame de tablou electronice,
digitale), precum şi alte aparate.

Calibrarea imaginilor


Folosirea corectă a unei imagini digitale presupune cunoştinţe
ţinând de mai multe domenii, dar în special de domeniul programelor şi
subprogramelor care o pot modifica şi optimiza. Astfel, calibrarea geometrică, fotometrică
şi senzorială sunt elemente importante ale corecţiei şi prelucrării
digitale a imaginilor digitale. Utilizatorii trebuie să fie conştienţi
de erorile de cuantificare care apar în chip firesc, şi care sunt
datorate rezoluţiei
limitate a imaginii (numărului fint de pixeli). Ca atare, corecţia şi
calibrarea fiecărei imagini în parte sunt întotdeauna de dorit.

O galerie de imagini digitale, având la origine o singură imagine digitală, prelucrată digital

0 - Imaginea originală	1 - Imaginea originală care a fost "luminată" digital	1.1 - Imaginea originală care a fost "luminată" digital şi i s-a aplicat o tuşă de "auto-colorare"	2 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat funcţia digitală de "auto-contrast"
3 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat funcţia digitală de decupare şi re-încadrare (cropping, în limba engleză)	3.1.1 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat succesiv (în această ordine) funcţiile digitale de "cropping", "iluminare" şi "auto-colorare"	3.1.2 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat succesiv (în această ordine) funcţiile digitale de "cropping", "iluminare" şi "sharpen"	3.1.3 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat succesiv (în această ordine) funcţiile digitale de "cropping", "iluminare" şi "alb-negru"
3.1.4 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat succesiv (în această ordine) funcţiile digitale de "cropping", "iluminare" şi "saturare maximă"	3.1.5 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat succesiv (în această ordine) funcţiile digitale de "cropping", "iluminare" şi "blurring" - "neclaritate progresivă"	3.1.6 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat succesiv (în această ordine) funcţiile digitale de "cropping", "iluminare" şi "efect de granulaţie"	3.1.7 - Imaginea originală căreia i s-a aplicat succesiv (în această ordine) funcţiile digitale de "cropping", "iluminare" şi "efect de încălzire" ("warmify")

mda interesant,e si asta o tehnica... dar mie mi se pare plictisitoare si chiar inutila... cel putin pt viata de zi cu zi prefer pozele facute pnv sunt mai funny si ce atata tehnica??