Cum de au putut devenii religiile obiectul unui studiu nereligios???
De ce apare aceasta atitudine la sfarsitul secolului al XX-lea???
Religia in sine nu devine o intrebare sau o problema decat din momentul cand este posibil ateismul.
Ateismul ,care lanseaza fara sa vrea cele mai multe intrebari fara a pretinde ca poate furniza tot atatea raspunsuri ,pe masura ce isi dezvaluie nu caducitatea,desigur,ci limitele .Se cuvine deci sa reflectam asupra radacinilor ateismului secolului al-XIX-lea .
Primele incercari ale unui Durkheim sau ale unui Weber nu prea au avut cu ce sa fie inlocuite pana nu demult,fara indoiala din cauza ca ele se confruntau cu coexistenta unor puncte de vedere presupuse antagoniste,credinta si ateismul.
"astefel pornind de la ratiuni diametral opuse ,indiferenta si pasiunea ,apartenenta si exterioritatea ,ostilitatea si adeziunea se regasesc in slujba aceleiasi negari a elementului religios in istorie."
"Piedica pe care trebuie sa o inlaturam este deci dubla .Nu este suficient sa contestam reconstituirea apologetica dictata de interesele credintei ,care,pentru a salva perpetuitatea transistorica a lui homo religiosus relativizeaza pe cat poate legaturile sale cu contextul si dependenta sa fata de el.Trebuie in acelas timp sa ne lepadam de iluzia in care ne cufundaateismul,impunandu-ne sa gandim in mod spontan ca adevarul despre dinamica colectiva se prezinta obligatoriu separat si mai presus de aceste emanatii fantasmagorice ,care spun poate foarte multe despre psihologia profunda a spetei umane sau despre mecanismul salbatic al gandirii , dar foarte putine despre natura legaturii sociale si despre motorulreal al istoriei."
trioul marx,freud , nietzsche era foarte la moda in anii 60 - 70 ,pentru a cadea apoi clar in dizgratie .Indiferent de aceste modificari de opinie ,ramane o referinta implicita pentru tot ceea ce priveste critica radicala a religiei si de aceea nu este inutil sa revenim putin asupra ei.
Dum Mar 30, 2008 11:41 pm