Jocul de rugby are o istorie in tara noastra. Studentii scoliti in Occident au adus in tinuturile carpatine, pe la inceputul secolului XX, mingea rotunda si balonul oval, cu acelasi gen de mesianism cu care in Europa s-a raspandit cultura cartofului, originar din America. Oare ar trebui sa respectam trecutul, ca sa nu-l uitam? O sa vedeti ca in materie de rugby n-am avea de ce sa nu fim mandri. Mereu o sa ne batem cu pumnii in piept ca "nationala frunzei de stejar" a castigat Cupa FIRA, chiar si atunci cand faimosa Franta participa la competitie si ajunsese sa ne ia frica. O tempora!
Nu stiu cat este istorie, cat istorioara, dar la editia a VIII-a a Jocurilor Olimpice de la Paris, din anul 1924, au participat 51 de sportivi (numai barbati) care, la patru sporturi si sapte probe, au realizat patru puncte. Factor decisiv, rugbyul, ce a cucerit medalia de bronz! Romania a ocupat locul 29 la puncte si 27 pe medalii, dintr-un total de 44 de tari (in paranteza fie spus, John Weissmuller, reprezentand SUA, dar originar din Banat, viitorul Tarzan, a cucerit trei titluri olimpice!). Dar cine a adus bronzul si mai ales in ce conditii? Echipa de rugby a avut in componenta urmatorii jucatori: Dumitru Armasel, Gheorghe Bentia, Teodor Florian, Ion Garlesteanu, Teodor Marian, Nicolae Marascu, Sorin Mihailescu, Paul Nedelcovici, Iosif Nemes, Gheorghe Sfetescu, Mircea Sfetescu, Sterian Soare, Anastasie Tanasescu, Mihai Vardala, Paul Vidrascu, Dumitru Valvoreanu. La intrecere participau trei echipe. Premize favorabile din start: teamul si medalia. Romania a jucat cu Franta (3-59) si cu SUA (0-37). Doar cu trei puncte marcate, locul 3, fapt demn de timpurile interbelice si de… anecdota.
Datorita harului de povestitor al uriasului (si la propriu, nu numai la figurat, oricand acesta putand sustine o gramada rugbystica) Fanus Neagu, am citit o intamplare cu renumitul rugbyst Bebe Manoileanu. In copilaria lui, fiecare barosan al mahalalei avea langa el un pusti (aidoma unui escort girls, numai ca superbetele de astazi presteaza servicii mult mai complexe), pe care-l platea regeste ca sa-i citeasca traducerea dialogurilor de la cinematografe. Intr-o zi, imbolnavindu-i-se "cititorul", un grangure cinefil l-a imprumutat pe tancul Bebe si s-au dus impreuna la "Marconi". Filmul incepuse cu o "scena in care niste golani din Neapole se bateau pentru un portofel sterpelit". Bebe ingana serafic langa huiduma, ceea ce auzise cu o seara inainte la alt film: "Va iubesc contesa, inima mea zbuciumata", "Ah, milord, citesc in ochii dumneavoastra" … N-a mai continuat traducerea ad-hoc, deoarece cneazul babaroaselor l-a luat la prapad: "Jart. Harst. Pleosc!" Mirosise ca ala micu’, Bebe, n-ajunsese la scoala, fuma derbedeul, si pentru a face rost de tigari se daduse alfabetizat…