Despre Albert Einstein

Albert Einstein şi-a petrecut tinereţea la München,
unde familia sa deţinea un mic atelier de produse electrice. A început
să vorbească abia la vârsta de 3 ani, dar încă de mic copil a arătat
interes pentru natură precum şi abilitate în a înţelege concepte
matematice dificile. La vârsta de 12 ani a învăţat geometria euclidiană. Einstein ura plictiseala şi lipsa de imaginaţie din şcoala de la München.

Albert Einstein împreună cu Niels Bohr





Când eşecurile repetate ale afacerilor familiei au dus la părăsirea Germaniei cu destinaţia Milano, Italia,
Einstein a rămas la München până la sfârşitul anului şcolar. După ce a
petrecut un an cu părinţii în Milano, s-a hotărât să-şi creeze singur
drumul în viaţă şi s-a înscris la liceul cantonal din Aarau, Elveţia, după care, în 1896, a intrat la Politehnica din Zürich. Lui nu îi plăceau metodele de instruire de aici, lipsea des de la ore şi folosea acest timp pentru a studia singur fizica şi pentru a cânta la vioară. A trecut totuşi examenele şi a absolvit Politehnica în 1900,
studiind notiţele unui coleg. Profesorii nu aveau o părere foarte bună
despre el şi nu i-au recomandat nici continuarea studiilor. În acelaşi
an a căpătat cetăţenia elveţiană.
Timp de 2 ani Einstein a lucrat ca tutor şi profesor. În 1902 a fost angajat ca examinator la Institutul Elveţian de Patentare de la Berna. În 1903
s-a căsătorit cu Mileva Marić, care îi fusese colegă la politehnică. Au
avut doi fii, dar în cele din urma au divorţat. Einstein s-a
recăsătorit mai târziu cu o verişoară, Elsa Loewenthal.
În anul 1905,
Einstein a publicat dintr-o lovitură rezultatele mai multor studii
teoretice, care l-au făcut deodată cunoscut şi care aveau să
revoluţioneze fizica. Primul şi cel mai important studiu cuprinde prima expunere completă a teoriei relativităţii restrânse,
în care demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă două
evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în acelaşi moment
sau nu. Altă lucrare, asupra efectului fotoelectric,
conţine ipoteza revoluţionară asupra naturii luminii. Einstein afirmă
că, în anumite circumstanţe determinate, radiaţia electromagnetică are
o natură corpusculară (materială), sugerând că energia transportată de
fiecare particulă a razei luminoase, denumită foton,
ar fi proporţională cu frecvenţa acelei radiaţii. De fapt, primul care
a demonstrat teoretic că radiatia electromagnetica este emisa în
cantităţi precis determinate (cuante) a fost Max Planck care, în anul
1900, a descris matematic aşa-numita radiaţie a corpului negru. Această
ipoteză avea să fie confirmată experimental zece ani mai târziu de
către Robert Andrews Millikan.
Într-un alt studiu asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare,
expune modalitatea interacţiunii între radiaţie şi materie şi
caracteristicile fenomenelor fizice observate în sistemele de mişcare
browniană a moleculelor. Sesizând asemănarea dintre curbarea
traiectoriei unui obiect aflat într-un sistem de referinţă care se
mişcă uniform accelerat şi curbarea traiectoriei unui obiect lansat în
câmpul gravitaţional, Einstein trage concluzia că fasciculele luminoase
se curbează când se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu masă
foarte mare, de unde reprezentarea mai greu de înţeles, cum că spaţiul
însuşi ar fi curb. În 1916 publică memoriul privitor la bazele teoriei relativităţii generalizate,
rod al zece ani de studiu. Această lucrare se înscrie în linia
demonstraţiilor sale ale geometrizării fizicii. În anul 1919, dupa o
eclipsă totală de Soare ale carei fotografii au fost analizate de un
colectiv condus de Sir Arthur Edington, s-a putut măsura curbarea
razelor de lumina in câmpul gravitaţional al Soarelui,rezultatele
obţinute fiind în deplină concordanţă cu prezicerile teoretice. Celebră
este ecuaţia care exprimă cantitatea enormă de energie ascunsă într-un
corp: E=mc², cantitatea de energie (E) este egală cu produsul între masă (m) şi pătratul vitezei luminii (c).
Această cantitate imensă de energie poate fi eliberată atât în procesul
de fisiune cât şi în cel de fuziune nucleară, procese care stau la baza
funcţionării bombei atomice.
După ce în 1905 a obţinut titlul de Doctor în Fizică la Universitatea din Zürich, în urma unei dizertaţii privind determinarea dimensiunilor moleculare, este numit în 1909 profesor de Fizică teoretică la aceiaşi universitate. În 1914, fizicianul german Max Planck îl aduce la Berlin, unde Einstein preia conducerea unei secţii de cercetare în cadrul Academiei Prusiene. După 1919
meritele lui Einstein au fost recunoscute pe plan mondial. A primit
numeroase premii şi distincţii de la diferite societăţi de fizică de pe
intreg globul, printre care şi Premiul Nobel pentru fizică în 1921, pentru explicarea efectului fotoelectric (deci nu pentru teoria relativităţii). Vizitele sale în orice parte a Terrei au devenit evenimente naţionale; fotografii şi reporterii
îl urmăreau peste tot. Deşi regreta pierderea sferei sale intime,
Einstein şi-a folosit renumele pentru a-şi propaga propriile sale
vederi politice şi sociale.
Cele două mişcări sociale care au fost pe deplin susţinute de el au fost pacifismul şi sionismul. În timpul Primului Război Mondial
Einstein a fost unul din numeroşii academicieni germani care au
condamnat public implicarea Germaniei în război. După război, el şi-a
continuat suportul public pentru ţelurile pacifiste şi sioniste, şi a
fost ţinta unor numeroase atacuri din partea unor grupări antisemite şi extremiste din Germania. Chiar şi teoriile sale ştiinţifice au fost ridiculizate în public, pe nedrept, inclusiv Teoria relativităţii ca fiind "negermane".
Când Hitler a venit la putere in Germania în 1933, se afla în vizită în SUA .Einstein s-a decis imediat să emigreze în Statele Unite. A primit o funcţie la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey.
Continuându-şi activitatea în favoarea sionismului, Einstein a renunţat
la poziţia sa pacifistă în faţa imensei ameninţări la adresa umanităţii
venită din partea regimului nazist din Germania.

Albert Einstein





În 1939 Einstein a contribuit împreună cu alţi numeroşi fizicieni la scrisoarea către preşedintele Americii Franklin Delano Roosevelt,
insistând asupra necesităţii fabricării bombei atomice, întrucât exista
posibilitatea ca şi guvernul german să urmeze această cale. Scrisoarea,
care purta numai semnătura lui Einstein, a ajutat la grăbirea
eforturilor pentru obţinerea bombei atomice în Statele Unite, dar Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal în fabricarea acesteia.
După război, Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmării
internaţionale şi a unei guvernări mondiale. A continuat suportul său
activ pentru sionism, dar a refuzat oferta facută de către conducătorii
Israelului de a deveni preşedinte. În Statele Unite, la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950, a susţinut ideea de a face orice sacrificiu necesar pentru a conserva libertatea politică alături de alţi intelectuali.
Einstein a murit la Princeton, la 18 aprilie 1955.
În Germania, anul 2005
a fost decretat "Anul Einstein": se împlinesc 100 de ani de la lansarea
teoriei relativităţii precum şi 50 de ani de la moarte. În acest an
sunt prevăzute o serie de manifestări ştiinţifice şi de popularizare a
teoriilor sale.
Este foarte important de ştiut despre Einstein că nu a fost
niciodată de acord cu mecanica cuantică. A purtat discuţii aprinse cu
marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare şi s-a stins din viaţă fără să accepte metoda acestei teorii.

multumesc mult! ador ultima poza! ador acest om!

mie mi se pare mai mult istorie si eu cu istoria nu prea ne intelegem